Monthly Archives: Noiembrie 2008

Proiectii de referinta

Pentru urmatoarea perioada sunt prins in mai multe proiecte pe care trebuie sa le finalizez. Am sistat pentru moment postarile insa atunci cand voi avea timp disponibil si voi reusi sa-mi formulez cat mai clar si concentrat ideile o voi face.

Pentru urmatoarea perioada (cu un orizont de timp destul de larg, ce-i drept) imi propun sa abordez urmatoarele subiecte:

1. Teoria jocului vs. Teoria mainii invizibile.

2. Capcanele si limitele calculului actuarial.

3. Trocul vs. Moneda.

4. Aspecte privind conceptul de amortizare.

5. Consideratii privind inflatia.

6. Sistemul bancar fractionar.

Si nu in ultimul rand subiecte oferite de cotidianul care in ultima perioada se precipita.

Dow Jones a spart pragul suport de 8.000 de puncte. Ce urmeaza?

Dow Jones a spart pragul suport de 8.000 de puncte pe care il consideram (si probabil destul de multi dintre Dvs.) destul de puternic acum doua zile intr-un articol. Majoritatea privirilor se indreapta spre urmatorul prag de 7.000 de puncte. In situatia actuala dominata de o volatilitate foarte mare si neincredere generalizata explicatiile de orice natura sunt de prisos. Este o situatie total atipica, nu exista o logica a evenimentelor, nu stim ce ni se pregateste. Cred abia dupa ce vom vedea noul sistem financiar international formulat in mod oficial vom intelege ca aceste evenimente au avut logica lor bine planificata. Cert este faptul ca traim vremuri  istorice iar „crah-ul” actual (asta ca sa folosesc vocabularul acestei perioade) le depaseste in valori relative pe cele din 1987 si 2002.

Cred ca avem doua alternative: fie sa urmam trend-ul speculand prin asumarea unor riscuri enorme fie ne retragem in asteptarea noului sistem financiar international care ne va fi oferit ca si panaceu unic posibil.

Cum va arata insa acest nou sistem?

Rating-ul si agentiile de rating

Agenţia de rating

Caracteristicile rating-ului

Moody’s

S&P’s

Fitch

D&P

Grad investiţional – cea mai ridicatã credibilitate

Aaa

AAA

AAA

AAA

Maximã siguranţã, calitatea cea mai bunã

Aa1

AA+

AA+

AA+

Grad investiţional foarte ridicat, calitate foarte bunã

Aa2

AA

AA

AA

Grad investiţional foarte ridicat, calitate bunã

Aa3

AA-

AA-

AA-

Grad investiţional ridicat, calitate bunã

A1

A+

A+

A+

Grad mediu

A2

A

A

A

Grad mediu

A3

A-

A-

A-

Grad mediu

Baa1

BBB+

BBB+

BBB+

Grad scãzut

Baa2

BBB

BBB

BBB

Grad scãzut

Baa3

BBB-

BBB-

BBB-

Grad scãzut

Speculativ – credibilitate scãzutã

Ba1

BB+

BB+

BB+

Grad scãzut speculativ

Ba2

BB

BB

BB

Grad scãzut speculativ

BB-

BB-

BB_

Grad scãzut speculativ

B+

B+

B+

Grad ridicat speculativ

B

B

B

Grad ridicat speculativ

B-

B-

B-

Grad ridicat speculativ

Predominant speculativ – risc substanţial

CCC+

CCC

CCC

Risc substanţial

CCC

CCC-

CC

CC

Risc cu mare grad speculativ

C

C

Risc cu mult mai mare decât cele anterioare

DDD

Pierderi

DD

DD

D

D

Perspective privind finalul lui 2008

De obicei pe final de an (luna decembrie) bursele se calmeaza si au o evolutie relativ pozitiva. Anul acesta am avut un inceput atipic pentru toate bursele; lunile octombrie si parte din noiembrie (pana acum) au fost de o volatilitate extrema. Dow Jones a intrat in acesta ultima decada de timp intr-o zona de range (tunel) de o aplitudine destul de mare: intre 8.000 si 10.000 de puncte. Cred ca pentru aceste ultime 40 de zile ramase din 2008, pragul de 8.000 de puncte reprezinta un prag de suport foarte puternic, iar pragul de rezistenta de 10.000 de puncte este o tinta optimista de atins.

„Trendul va fi mai mult un tunel”. Pentru ca este o perioada de asteptare e destul de greu sa iei de pe acum pozitii pentru 2009, in conditiile in care situatia nu e foarte clara si in care ni se vorbeste de 2009 in termeni amenintatori. Dobanzile de referinta sunt in toate tarile importante (SUA, Japonia) in jurul valorii de 1%, in zona Euro dobanda de referinta e de 3.25%, mai au ceva loc pentru a taia din ea in cazul in care situatie devine acut negativa. Bancile care au fost programate sa dea faliment, au dat, au fost preluate la preturi de nimic sau au fost nationalizate. S-a aruncat cu bani in piata si sistem, la vedere, fara nici o jena. Asa ca intr-o oare masura perioada de isterie a trecut, nu cred ca dupa toate acestea ar mai putea sa mai apara ceva care sa ne surprinda, sa ne socheze.

Urmeaza insa partea mai grea, chestia numita criza a venit in Europa si se pare ca vrea sa se mute de la burse (pe care unii nu ar considera-o ca facand parte din economia reala) in fabrici, mai precis se va manifesta in reducerea productiei si aparitia somajului. Ei ne ameninta de pe acum sa nu ne facem iluzii in ceea ce priveste 2009; poate ar trebui sa ii luam in considerare, asa cum multi nu am facut-o in primele luni ale lui 2008 cand nu am crezut in criza lor.

Scurt istoric al crizei economice actuale

Sursa: NewsIn

2007

– februarie – Din ce în ce mai mulţi clienţi din Statele Unite nu îşi mai achită creditele de tip “subprime” (credite ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce provoacă primele falimente ale unor instituţii bancare specializate.

– august – Cad bursele. Băncile centrale intervin pe pieţe cu lichidităţi.

2008

– 22 ianuarie – Banca centrală americană (FED) îşi scade rata dobânzii de referinţă la 3,5%, cu trei sferturi de punct.

– 17 februarie – Banca britanică Northern Rock este naţionalizată.

– 11 martie – O nouă injecţie masivă de lichidităţi pe piaţa creditelor de către băncile centrale, pentru a face faţă contracţiei acesteia.

– 16 martie – JPMorgan Chase anunţă achiziţionarea băncii de investiţii Bear Stearns, la un preţ scăzut şi cu ajutorul FED.

– 7 septembrie – Trezoreria americană decide naţionalizarea băncilor Fannie Mae şi Freddie Mac, după ce acestea au suferit pierderi financiare importante.

– 15 septembrie – Banca de investiţii Lehman Brothers îşi depune bilanţul, iar Bank of America anunţă cumpărarea Merrill Lynch.

– 16 septembrie – Compania de asigurări AIG (American International Group) este salvată de Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în schimbul a 79,9% din capital.

– 17 septembrie – Bursele din lume cad. Băncile centrale intensifică operaţiunile pentru injectarea de lichidităţi pe piaţă.

– 18 septembrie – Banca britanică Lloyds TSB cumpără HBOS, instituţie financiară concurentă.

– 26 septembrie – JPMorgan preia controlul asupra Washington Mutual, cu ajutorul autorităţilor federale.

– 28 septembrie – Compania de asigurări belgiano-olandeză Fortis este ajutată de statele belgian, olandez şi luxemburghez. Banca britanică Bradford and Bingley este naţionalizată.

– 30 septembrie – Banca Dexia este naţionalizată de autorităţile franceze şi belgiene.

– 3 octombrie – Camera Reprezentanţilor adoptă un plan de salvare a sectorului financiar, în valoare de 700 de miliarde de dolari. Senatul aprobase deja setul de măsuri.

– 4 octombrie – Reuniune de urgenţă, la Paris, a liderilor membrilor europeni ai G8 (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie), care nu reuşesc să ajungă la un acord privind înfiinţarea unui fond european pentru susţinerea instituţiilor financiare aflate în dificultate.

– 5 octombrie – BNP Paribas preia Fortis în Belgia şi Luxembourg, devenind cea mai mare bancă de depozite din Europa.

– 8 octombrie – Londra anunţă un plan de salvare care include o naţionalizare parţială a băncilor. Fondul Monetar Internaţional (FMI) revizuieşte în scădere previziunile privind creşterea economică mondială, în condiţiile în care bursele sunt în scădere.

-10 octombrie – G7 îşi ia angajamentul să împiedice falimentul oricărei bănci importante.

– 12 octombrie – Cele 15 ţări din Zona euro ajung la un acord privind un plan de acţiune: garantarea creditelor interbancare şi posibila recapitalizare a băncilor.

– 13 octombrie : Creştere spectaculoasă a burselor, în replică la mobilizarea guvernelor.

– 15 octombrie: Bursele cad din nou. Wall Strret înregistrează cea mai mare scădere de după 1987. Europenii, reuniţi la un summit la Bruxelles, cer organizarea unui summit mondial înainte de sfârşitul anului, pentru reformarea sistemului financiar internaţional. Preţul petrolului scade sub 70 de dolari barilul.

– 20 octombrie – Criza financiară riscă să antreneze pierderea a 20 de milioane de locuri de muncă în lume până la sfârşitul anului 2009, avertizează Biroul Internaţional pentru Muncă.

– 24 octombrie – Islanda cere oficial FMI un ajutor de două miliarde de dolari pentru a face faţă crizei care îi distruge sistemul bancar.

– 26 octombrie – FMI anunţă că acordă un împrumut de 16,5 miliarde de dolari Ucrainei.

– 27 octombrie – Ţările membre G7 critică “volatilitatea excesivă” a ratei de schimb a yenului, care atinge cel mai ridicat nivel în comparaţie cu dolarul din ultimii 13 ani.

– 28 octombrie – Euro ajunge la cel mai scăzut nivel faţă de dolar din aprilie 2006. FMI, UE şi Banca Mondială anunţă că acordă 20 de miliarde de euro împrumut Ungariei.

– 29 octombrie – FED scade rata dobânzii de referinţă la 1,0%.

– 31 octombrie – Banca Japoniei scade rata dobânzii de referinţă la 0,30%.

– 6 noiembrie – FMI anunţă că ţările dezvoltate vor înregistra în 2009 prima contractare a Produsului Intern Brut din 1945, estimată la 0,3%. Creşterea economică mondială este estimată la maxim 2,2%. Banca Centrală Europeană (BCE) scade rata dobânzii de referinţă la 3,25%.

15 noiembrie – prima reuniune la nivel înalt a G20, organizaţie din care fac parte ţările dezvoltate şi economiiile emergente.

P.S. Update: 04/05/2011: Deja au trecut câțiva ani buni de criză; o să mai urmeze câțiva (cu siguranță și mai mulți pentru România). Istoria crizei e lungă. Mi-e greu să cred că s-a învățat vreo lecție din criza asta. Întrebarea de bază cred că ar trebui să fie: Ce va genera următoarea criză? (chiar dacă nu s-a ieșit încă din asta). Personal nu observ nici o schimbare de paradigmă; se aplică aceleași teorii reciclate, cosmetizate, scoase de la naftalină.

Despre sistemul financiar-bancar din Israel

In conditiile actuale, in care suntem bombardati mediatic cu stiri despre ultimele probleme financiare ale bancilor si tarilor din intreaga lume (U.S.A., Europa, China; pana si Islanda, tara-oras cu o populatie de aproximativ 300.000 de locuitori, pentru unii un simbol al izolarii, nu a scapat de colapsul ce se raspandeste in stil de domino) cineva lipseste din acest tablou apocaliptic plasmuit cu multa arta de catre media globala: statul Israel si bancile israeliene.

Guvernatorul Bancii Israel, Staenly Fischer: „Desigur, Israelul va fi afectat pentru ca traim pe Pamant, si noi nu suntem pe o insula, dar situatia noastra este relativ buna, si mai bine decat s-a asteptat.”

Pana in moamentul de fata se pare ca traiesc pe o insula, sau mai degraba intr-un „turn de fildes”. (poate daca ar fi trait pe o insula ar fi fost si ei loviti de criza la fel ca Islanda). O serie de intrebari de bun-simt se cer a fi puse:

Cum au reusit sa nu aiba probleme, pana si la acest nivel actual al crizei economice si al crizei de isterie media?

Care este cheia succesului in cazul lor?

Au stat la adapostul unor reglementari (probabil) mai stricte?

Au avut o expunere mai mica decat toti ceilalti care au dat faliment pana acum?

Si daca raspunsul la ultimele doua intrebari ar fi „Da”, riscul de sistem, efectul de domino ar fi trebuit sa se fi facut simtit totusi intr-o oarecare masura; macar intr-o masura care sa nu sfideze logica riscului de sistem care a devenit argument pentru orice nou faliment.

Atac asupra economistilor si stiintelor economice

Stiintele economice si teoriile economice s-au fundamentat pe baza unor numeroase controverse in decursul timpului incepand cu secolul al XVIII-lea. Probabil tocmai caracterul controversat a permis stiintelor economice sa se dezvolte cu atata rapiditate in decursul a doar trei secole. Marea majoritate a teoriilor economice au avut ca ipoteze initiale, fie constatari empirice, fie rationamente deductive, fie rationamente inductive fie pur si simplu doar speculatii. Teoriile economice s-au dezvoltat in tandem, in mod continuu; fiecare teoretician aducea corectii teoriilor sau crea altele noi contrare total sau partial celor deja existente. Mult timp calitatea de stiinta, in sensul ingust si matematic al cuvantului, a economiei a fost pusa la indoiala. In conditii de criza aceasta indoiala se manifesta iterativ, ciclic. Aceasta umbra de indoiala asupra stiintelor economice este lansata in special de cei care nu inteleg caracteristicile lor.

Stiintele economice si teoriile ei sunt de multe ori contradictorii pana la modul cel mai radical posibil. Aceasta nu inseamna ca economia este inutila. Trebuie sa acceptam aceasta situatie ca pe un dat firesc al conditiei noastre umane.

De cele mai multe ori teoriile economice sunt fundamentate avand la baza ipoteze, conditii, restrictii care nu reprezinta in modul cel mai fidel realitatea. Aceasta nu inseamna ca economia este inutila. Aceste teorii sunt demersuri pur intelectuale si se accepta ca aplicabilitatea lor este limitata.

Economia nu este o stiinta de factura matematicilor pure. Este o stiinta intr-o buna masura socio-umanista. Astfel trebuie sa se inteleaga si sa se accepte ca legile si teoriile ei pot fi oricand contrazise de realitatea creata de perversitatea si lacomia patologica a caracterului uman.

Este de-a dreptul ridicol sa se puna sub semnul indoielii utilitatea stiintelor economice in conditii de criza. Este ca si cum s-ar cere desfiintarea medicinei doar pentru simplu fapt ca s-a declansat o epidemie.

Fundamentele economiei nu pot fi clatinate doar pentru ca o mana de bogati doreste sa faca si mai multi bani dintr-o criza, asa cum fundamentele medicinii nu pot fi clatinate doar pentru ca o minte diabolica a creat undeva intr-un laborator un virus.

Economistii si medicii nu sunt nici magicieni, nici dumnezei, ei nu pot dezvolta un panaceu pentru a anula conditia noastra supusa imperfectiunii si aleatorului perpetuu.

Criza actuala se datoreaza celor care au de castigat de pe urma ei, in nici un caz economistilor sau stiintei economice.

Important in acesta perioada a postmodernismului (caracterizat prin incalcarea tuturor legitatilor cunoscute) sa ne pastram luciditatea, spiritul critic si valorile fie ele liberale sau sociale.