Monthly Archives: Martie 2009

Requiem for a dream

O melodie transcendentala

Suntem Motorul Europei !

Cresterea economica fulminanta a Romaniei este acum doar istorie; sau mai bine zis, doar statistica. Daca e sa depanam amintiri la gura sobei (este inca frig si in martie), putem spune ca a fost o data, ca niciodata, o tara ca si alte tari (supranumite „Tigrii Europei”, noi nu eram, insa, animale, aveam doar statutul umil de „Motor al Europei”) care au avut o crestere economica accelerata bazata pe o explozie a preturilor diverselor active datorata cresterii cererii intretinute cu o creditare excesiva din capital extern. De fapt, ne-au dat banii lor ca sa fim in stare sa le cumparam produsele lor (noi muncind in continuare ineficient si prost platit), urmand ca cu restul de bani sa supra-licitam ca snobii pe cateva active limitate fara a crea plusvaloare in adevaratul sens al cuvantului, fara a inova, fara a face ceva inteligent, structural, fundamental, vizionar (este destul de greu ce-i drept). Totul a durat atata timp cat a durat si fluxul de capital. Se ofereau bani oricui dorea sa-si ipotecheze viitorul pentru a-si satisface nevoile prezente induse de frenezia  consumerista generala si scelerata. Bani oferiti de bancile care acceptau un grad mare de indatorare pentru ca anticipau si mizau pe o crestere a preturilor colateralelor datorata tocmai creditului lor excesiv si irationalitatii dovedite a clientilor sai; urmand o data cu cresterea pretului activului avut drept colateral ca banca sa-si asume  un risc redus pentru ca gradul de indatorare a clientului se reducea fictiv pe baza preturilor crescande. Se observa un fenomen reflexiv, cu dublu feed-back despre care s-ar putea spune, la prima vedere, ca are capacitatea sa se autointretina, precum un perpetuum mobile, daca nu la infinit, macar pentru o buna perioada de timp.

Acum, fluxul initial, s-a transformat in reflux; reflux care in mod direct duce la o descrestere a cererii si a preturilor colateralelor, fapt ce nu avantajeaza deloc bancile care retragandu-se isi trag un glont in picior.  Deflatia este periculoasa asa ca inflatia devine dezirabila. Acum ramane de vazut pana la urma al cui va fi piciorul, al bancilor sau al populatie care ca fi nevoita sa plateasca prin impozite, taxe si inflatie pentru ca „profiturile sa fie privatizate iar pierderile socializate”. Secventialitatea avant/prabusire a creditarii e generata in principal de bancile insetate de active, de cote de piata. E ridicol sa ceri rationalitate clientilor atata timp cat li s-au dat si bani numai sa se imprumute.

Revenind la etichetele, cliseele folosite de media economica si despre care n-am nici o indoiala ca le vom regasi peste timp in cartile de istorie; „Tigrii Europei” deveniti  pekinezi haituiti si „Motorul Europei” devenit piulita defecta, asta in cazul in care nu era deja, vor fi adevarate simboluri intiparite in mentalul colectiv intoxicat cu propaganda si istorie scrisa de ziaristi.

In 1907, in Romania a avut loc o revolta a foamei. Istoria mistificata cu statistici si diverse interpretari ne vorbeste de Romania interbelica, nu departe de cea a anului 1907, ca fiind „Granarul Europei„. In 1989, in Romania a avut loc o revolutie a foamei fiziologice si de libertate. Mistificarea ne va vorbi peste ani despre  Romania postcomunista ca fiind „Motorul Europei” asa cum ne-a vorbit si despre Romania interbelica ca fiind „Granarul Europei”.

Sa ne intram in rol: „Suntem Motorul Europei!” (sau macar am fost?, oare Germania ce-o sa zica? ce mai conteaza? rezolvam si chestiunea branding-ului de tara 🙂 )

Devoratorii utilitaristi

Ieri seara, in jurul orei 19.00 asteptand in statie autobuzul unguresc marca Ikarus cu o data a fabricatiei incerta ’80 – ’90 (amortizat probabil de zeci de ori) am asistat la o scena interesanta. Langa statie e un suport de unde se poate lua gratuit ziarul Adevarul de seara. Am avut sansa de a vedea momentul in care  distribuitorul a adus cele 400-500 de bucati din editia mentionata. In secunda imediat urmatoare 3-4 persoane cu sacosele pregatite care s-au dovedit ca nu asteptau vreun autobuz  au luat cata hartie au putut iar mai apoi diversi trecatori au luat cate 10-20 de bucati (probabil ar fi luat la randul lor mai mult, dar nu aveau sacosele la ei) pentru ca in 5 minute stocul gratuit existent sa fie lichidat.

Am ramas oarecum perplex cu toate ca este ceva vreme de cand mi-am spus ca sunt pregatit pentru orice si ca nimic nu m-ar mai putea surprinde. Atunci m-am gandit la costuri (intamplator imi fac lucrarea de licenta cu subiectul ce trateaza analiza costurilor). Teoretic si practic costurile, cheltuielile (output-ul monetar)  mai mari provoaca o scadere a eficientei pentru un nivel dat al veniturilor (input-ul monetar) la fel si in cazul in care costurile cresc cu o rata mai mare decat rata de crestere a veniturilor. In situatia utopica in care costurile ar fi neglijabile sau inexistente conceptul de eficienta ar fi demonetizat, golit de orice sens.

Totusi  in scena la care am asistat apar doua tipuri de eficiente, de beneficii. Una ar fi eficienta sociala, beneficiul social ce s-ar masura prin numarul de persoane care au citit cele 500 de ziare iar al doilea tip de eficienta ar fi eficienta individuala, satisfactia individuala ce s-ar putea masura prin numarul de borcane impachetate, si/sau suprafata acoperita de acele cateva persoane care au luat majoritatea ziarelor.

Initial am fost indignat; dar mi-am dat seama ca devoratorii de hartie fac parte din specia homo oeconomicus, sunt practicienii perfecti ai utilitarismului. Pe ei nu i-a interesat utilitatea, satisfactia, interesul colectivitatii (cati oameni vor citi ziarele respective) ci utilitatea personala (cate borcane vor impacheta cu ziarele acelea).

Cat am dori sau nu sa recunostem, interesul individual altereaza interesul colectiv,  intre cele doua exista pana la urma un conflict mai mult sau mai putin evident, din aceasta perspectiva teoria jocurilor sociale cu suma non-nula (cum ar fi asa numitul contract social) in care toti castiga mai mult decat pierde fiecare in parte pare a fi  partial falsa. Realitatea dovedeste de cele mai multe ori ca atunci cand cineva pierde altcineva castiga. Totusi este greu de dat un verdict pentru ca cele doua (castigul/ pierderea) sunt privite din perspective diferite, de catre indivizi diferiti si au, ca si-n cazul nostru, unitati de masura diferite ce nu pot fi convertite una in cealalta, iar daca nu au unitati de masura, nu pot fi convertite cu precizie in unitati de utilitate adimensionale.

Pe de alta parte conceptul de piata libera promovat de magia mainii invizibile a lui Adam Smith ce ne sugereaza ca urmarirea interesului individual de  catre fiecare in parte duce intr-un final pe cale de consecinta la prosperitatea tuturor pare a fi si el infirmat de scena noastra reala. Beneficiile promise de mana invizibila s-ar realiza probabil doar intr-o piata atomizata, intr-o piata in care interesele nu sunt contrare ci complementare (de exemplu  barter – trocul). Doar atunci am putea considera piata eficienta in distribuirea beneficiilor, dar daca am lua in considerare viteza de rotatie din cazul trocului, piata ar sfarsi prin a fi catalogata tot ineficienta. Realitatea (si cazul nostru concret) infirma teoria pietei libere, a mainii invizibile pentru ca ii infirma ipotezele. Una dintre ipoteze este existenta informarii complete a tuturor participantilor care sunt capabili astfel sa ia decizia ce mai buna pentru ei. De fapt asimetria informatiei e o realitate inerenta conditie noastre umane (ei stiau ca urmeaza sa vina distribuitorul cu ziarele asa ca asteptau cu sacosele, eu nu stiam pana atunci, aveau statutul de insider). A doua ipoteza a teoriei pietei libere este cea care mizeaza pe rationalitatea participantilor; fapt infirmat si de aceasta data de realitate, in general, si de sceneta concreta: cei care au luat ziarele nu pot fi in nici un caz considerati rationali din perspectiva sociala; ei nu s-au gandit la ceilalti carora le-au provocat consecinte negative prin luarea tuturor ziarelor, privandu-i de informare; astfel s-a manifestat hazardul moral negat implicit de teoria jocului cu suma non-nula sau de teoria pietei libere bazata pe proverbul mainii invizibile.

P.S. Articolul este un exercitiu de inductie, valabilitatea procedurii inductive este negata de filosofi precum Karl Popper pentru ca se pleaca de la o situatie concreta, observabila ce se ia drept fundament pentru generalizari care se doreau a fi dovedite. In cazul meu, am dorit sa demonstrez ca nici fundamentalismul (increderea dogmatica) piete libere si nici fundamentalismul etatist nu sunt aplicabile realitatii economice si sociale mult prea complexe. Parafrazandu-l pe Nietzsche, dusmanul adevarului nu este minciuna ci convingerea.


Efectul de ciocan si nicovala vs. Efectul de pendul

Au trecut mai bine de sase saptamani de cand consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, invoca magia asa numitului efect de pendul pentru a-si fundamenta afirmatiile referitoare la evolutia cursului RON/EUR. Ne spunea ca e prematur sa vorbim despre o tendinta de devalorizare a leului; si ca acesta are sanse sa-si revina conform efectului de pendul care pana acum si-a dovedit valabilitatea. Unul dintre articolele aparute in presa la acea vreme. Domnia sa miza pe o revenire a leului la fel de abrupta ca si devaloarizarea sa, asta pentru a confirma efectul de pendul; fara a specifica insa un orizont de timp. Am putea deduce ca leul s-ar aprecieza intr-un interval de patru luni de zile de la sfarsitul lui ianuarie (momentul declaratiei) daca tinem cont ca devalorizarea accelerata a leului a inceput in luna octombrie. Deductia este fortata, dar  este chiar ceea ce s-a sugerat de catre consilier prin pseudo-stiintificul efect de pendul. Pe TL (1-2 ani) la un moment dat este foarte probabil ca euro sa revina sub 4 lei, insa aceasta evolutie nu ar confirma mitul efectului de pendul.

Echilibrul este principiul fundamental al efectului de pendul. Echilibrul este si un principiu de baza al stiintelor naturii (de exemplu: fizica). Economistii pentru a se legitima in fata celorlalti oameni de stiinta, care nu-i recunosteau, au adoptat in teoriile lor conceptul de echilibru. Teoreticienii pietei eficiente sustin ca pietele  libere sunt capabile sa se autocorecteze, sa asigure o distributie eficienta a resurselor si sa tinda spre un optim. Si chiar daca am cunoaste un curs RON/EUR optim, de echilibru, predefinit aprioric pe baza unor calcule precise a indicatorilor macroeconomici si corelatiilor dintre acestia, in realitate ar fi atins doar tangential, pentru o perioada scurta de timp deoarece echilibrul este un obiectiv relativ, optimul avand o evolutie proprie continuua, dependenta de situatiile macroeconomice ce se mofica in timp (excludem, pentru simplificare, evolutiile „deformate” datorate speculatiilor, asteptarilor si anticiparilor agentilor din piata).

A trata cursul RON/EUR dupa modelul efectului de pendul este un demers gresit. Pendulul are un punct de sprijin fix si o evolutie intr-un plan bidimensional. In analiza cursului a doua monede am putea considera ca punct de sprijin, de referinta, situatiile macroeconomice a tarilor respective, insa acestea nu sunt fixe ci evolueaza in timp mai mult sau mai putin aleator una fata de cealalta influentand implicit nivelul cursului. Daca avem in vedere situatiile macroeconomice instabile, acestea pot amplifica si consolida o anumita tendinta distrugand modelul  reductionist al pendulului clasic. Nu avem un curs optim aprioric cunoscut, asa ca nici pendulul nu are un punct de sprijin fix. Si chiar daca am cunoaste la un moment dat un curs optim bine determinat prin calcule clare, nu ne-ar fi de mare folos pentru ca mediul macroeconomic evolueaza continuu. Deci pendulul clasic cu o traiectorie redusa la un plan bidimensional in jurul unui optim cunoscut/fix devine mai degraba o sfoara in mana unui copil la capatul careia se afla o piatra ce se misca aleator intr-un spatiu tridimensional.

Avand acum efectul de pendul desfiintat de realitatea economica ce nu este comparabila cu cea fizica trebuie sa ne gasim un nou efect pentru analiza evolutiei cursului RON/EUR. Tinand cont de constrangerile si presiunile care apasa asupra leului cred ca efectul de ciocan si nicovala ar fi mult mai relevant decat defunctul efect de pendul. Situatia macroeconomica nu este imbucuratoare, deficitul de cont curent, deficitul bugetar, rata inflatiei, instabilitatea politicilor economice si mai nou rata somajului sunt problemele cronice cunoscute. Prin prisma acestor elemente nu ne putem astepta la o moneda puternica sau macar stabila. Volumul transferurilor  de  valuta a muncitorilor romani in straini s-a redus. ISD se vor reduce si ele. Bancile nu vor mai arunca cu valuta in piata prin credite; nedorind sa-si asume riscuri se retrag pe valutele forte in mod instinctual. In momente de incertitudine fluxurile de capital parasesc periferia si se indreapta catre origini, catre centru. In aceste conditii, incercarea BNR de a retine capital in tara printr-o diferenta mare intre dobanda de referinta practicata de ea si cea a bancilor centrale din Europa si America este cel putin partial sortita esecului. Dobanda nominala abia acopera rata inflatiei. Totusi o moneda devalorizata are si efecte benefice precum reducerea potentiala a importului si sustinerea exportatorilor care inregistreaza o reducere a cererii. S-ar putea imbunatati balanta comerciala.

O moneda insa nu poate fi sustinuta doar printr-un nivel ridicat al ratei dobanzii.

Pentru cursul RON/EUR nicovala este criza macroeconomica structurala careia pana acum i s-a administrat morfina (credit). Administrarea de morfina s-a sistat iar ciocanul (contextul international) s-a ridicat deasupra.