Monthly Archives: Aprilie 2009

Statul: Falsificatorul de bani

zimbabwe-inflation3

Un cliseu utilizat intens spune ceva de genul: „O imagine face cat o mie de cuvinte.” Pasionatii de fotografie vor fi de acord cu el, il vor sustine fanatic chiar, iar unii literati si cititori inraiti il vor combate.

Nu o sa pic in capcana gandirii maniheiste; asa ca pentru a face mai inteles mesajul acestui articol ce abordeaza una dintre problematicile fundamentale ale economiei, inflatia, voi scrie mai putin de o mie de cuvinte care sa insoteasca elocventa poza.

Peste tot auzim discutandu-se despre inflatie, cu atat mai mult in perioada actuala, cand se poarta discutii pe teme economice oriunde. Aproape toti am devenit „economisti” cu ocazia acestei crize, ceea ce nu este rau din moment ce  suntem agenti economici si creditori ai banilor in circulatie tocmai prin increderea pe care le-o acordam. Sunt chiar de recomandat cunostintele elementare de economie intr-o lume din ce in ce mai materialista, in care stiinta economica ridica pretentia de a fi o stiinta universala pentru ca studiaza, tocmai, actiunea umana. Scoala austriaca chiar incearca sa asimileze economia praxiologie propunand ca termenul de economie sa fie inlocuit cu cel de praxiologie. Intentia o consider cel putin neinspirata pentru ca ar goli fiinta umana de caracteristicele sale fundamental spirituale (moralitate etc.), pentru ca ar analiza actiunile umane in mod reductionist, numai in termeni de eficienta, transformand relatiile interpersonale complexe in relatii pur tranzactionale, mecanice.

Inflatia a devenit un termen deja uzat si, parca, cu cat este mai folosit cu atat sensul i se dilueaza. Repetitia ajuta uitarea, nu invatarea. Multi studenti de la economie habar n-au cum se manifesta inflatia, iar, si mai multi n-au nici o idee despre cauzele ce ar putea s-o determine. Daca extrapolam observatia la intreaga populatie situatia nu e deloc imbucuratoare.

Teoria monetarista sustine ca unul dintre factorii majori ce genereaza inflatia este cresterea accelerata a masei monetare; crestere ce nu are acoperire in rezerve de aur. Practic, etalonul aur este o iluzie, o reminiscenta istorica ce nu are in vedere conditiile actuale. Aurul fiind o resursa limitata ar face ca prin raportarea masei monetare la el sa o limiteze pe aceasta la o crestere insuficienta. Pentru progres, este evident, avem nevoie de bani, de munca, de inteligenta care impreuna sa genereze bunuri si servicii de calitate. Mai sunt foarte multe lucruri de facut pe Pamant, exista nevoia de dezvoltare si deci nevoia continua de crestere a masei  monetare care sa permita realizarea de noi bunuri si servicii. Nu putem accepta o crestere economica zero. Astfel cresterea continua a masei monetare in toate formele sale (M1, M2, M3, M4) devine o conditie sine qua non pentru dezvoltarea economica generala. Legarea de aur ar oferi o crestere economica insuficienta. Cresterea masei monetare este necesara dar care este rata optima pentru o dezvoltare sanatoasa, structurala, sustenabila? Marirea masei monetare face ca banii sa fie usor de procurat de catre orice (spre exemplu prin credit); se mareste oferta de bani. In conditiile in care oferta de bani este mare se creaza conditiile supra-licitarii pentru bunurile si serviciile deja existente. La o  oferta de bani mare, oferta de bunuri si servicii se va ajusta intr-o prima faza prin cresterea preturilor ce va consemna fenomenul inflationist, si posibilitatea unui boom speculativ prin pret. Intr-o a doua faza oferta de bunuri ar trebui sa se ajusteze prin cresterea cantitatii  puse la dispozitia cererii, echilibrand cererea existenta crescanda sustinuta de cresterea masei monetare si antrenand scadere a preturilor. Insa pentru a ajusta oferta de bunuri si servicii prin cresterea acesteia este nevoie de cheltuieli de investitii, cheltuieli ce se situeaza la randul lor de  partea cererii , fapt ce va determina  o noua crestere a pretului pentru bunurile de investitii, de consum intermediar, capabile sa sustina crearea de valoare adaugata. Moneda  in circulatie fara acoperire in bunuri si servicii deja existente genereaza inerent inflatia dar si dezvoltarea atunci cand oferta de bunuri trece in a doua faza in care nu se ajusteaza doar prin pret ci si prin cantitate. Inflatia mare determina o scadere a puterii de cumparare a banilor; in schimbul aceleiasi unitati monetare nominale reusesc sa-mi procur o cantitatea mai mica de bunuri tocmai pentru ca pretul lor de vanzare/achizitionare a crescut. In mod evident inflatia afecteaza toti posesorii de bani; datorita inflatiei banii nu mai indeplinesc functia de conservare a valorii.  Pare o situatie fara iesire, un cerc vicios, daca excludem alternativa deflatiei.

Oferta de moneda este generata de Banca Centrala prin dreptul sau de senioraj primit din partea statului. Prin inflatie statul isi sustine deficitul bugetar, adica isi face cheltuielile ce depasesc veniturile din taxe si impozite din bani proaspat tipariti. Aceste cheltuieli guvernamentale mari vor intretine inflatia si expectatiile inflationiste ale agentilor economici care vor incerca sa se protejeze de o crestere viitoare a preturilor tocmai printr-o crestere a preturilor care sa le mareasca marja de siguranta. Ei vor anticipa o crestere a preturilor input-urilor, asa ca vor creste preturile output-urilor. Tot prin inflatie se obtin baze de impozitare mai mari si deci venituri mai mari pentru stat. Un alt efect pervers al inflatiei este scaderea reala a salariilor nominale deja negociate.

Milton Friedman considera ca banii tipariti in plus, inflatia echivaleaza cu un impozit. Daca este sa fim de acord cu aceasta afirmatie atunci putem spune ca si copilul din imagine tine in brate chitantele care atesta plata in avans a saraciei sale viitoare. Tot el apreciaza ca inflatia moderna este un fenomen tipografic. Actualizand consideratiile sale in conditiile in care M1 (moneda fiduciara) are o pondere scazuta in intreaga masa monetara inflatia devine un fenomen electronic, in care moneda scripturala are un rol important.

Trebuie sa fim constienti ca o teorie, din orice stiinta ar fi ea, nu poate sa trateze exhaustiv si sa rezolve definitiv o problema; insa teoria monetarista explica intr-un mod relativ simplu o problema, cel putin aparent, foarte complicata; de obicei perfectiunea si finetea stau in simplitate nu in constructele complexe de matematici superioare (unii economisti au incercat sa demonstreze prin matematici superioare eficienta pietelor, consider ca realitatea economica a aratat ca nu exista piete eficiente tot asa cum realitatea noastra terestra ne arata ca imperfectiunea este inerenta conditie umane).

Personal am o afinitate deosebita pentru teoria monetarista deoarece imi place sa ma consider unul dintre fondatorii ei. 🙂 De ce spun asta? 🙂 Pentru ca in adolescenta mea, pasionat fiind de filosofie si fara ca sa fi citit macar o pagina de economie, m-am intrebat stand intins in cada cu apa calda din baie (precum Arhimede sau Einstein :D)  de ce nu poate fi instaurata bunastarea generala? Mi-am raspuns ca ar trebui dati bani tuturor la coltul strazii; ar fi fost prea usor, asa ca in mod logic, intuitiv mi-am dat seama imediat ca o asemenea decizie ar duce  inevitabil la devalorizarea banilor, ajungandu-se, in final, la aceiasi saracie de care se incercase initial sa se scape. Asta a fost tot, am ramas multumit de raspunsul pe care mi l-am dat; insa aveam sa aflu peste ani de esenta teoriei monetariste si de cada de baie a lui Arhimede. Faptul ma face sa ma amuz de ironia intamplarilor si in momentele , rare, de aroganta puerila sa ma consider un mic Milton Friedman. Din pacate, pentru mine,  teoria fusese de mult scrisa: „totul a fost deja” (Ben Akiba); raman insa cu satisfactia personala si placerea de a va prezenta si voua situatia cu o continuitate in timp inedita.

P.S. Am incercat sa fiu cat mai lizibil si compact, este destul de probabil sa nu-mi fi reusit.

Mentiune

In ultimele doua saptamani nu am reusit sa mai scriu nici un articol datorita timpului acordat lucrarii de licenta, diferitelor proiecte, prieteniilor si lecturilor personale.

Am numeroase subiecte, teme de abordat insa nu am reusit sa le structurez si sa le discut cu mine suficient de mult astfel incat sa poata fi asezate pe blog intr-un mod cat mai lizibil.

Cred ca voi reveni, cel mai devreme peste doua saptamani, cu articole foarte interesante.

Va astept sa reveniti! 🙂