Monthly Archives: Mai 2009

Cu lebada vopsita

Sunt pasionat de teorii. Probabil pentru ca nu excelez la capitolul dexteritate m-am refugiat in bratele teoriilor. Imi place sa cred ca pe cele mai multe le inteleg  macar la un nivel superficial, vulgar indiferent de stiinta careia ii apartin. Cand aud cuvantul teorie, reflexul neconditionat este sa ciulesc urechile si sa fac ochii mari. Pana nu demult, eram partizanul unora si dusmanul celorlalte, care sustineau contrariul. Simteam nevoia instinctuala sa ma alatur uneia care sa-mi confere stabilitate, suficienta si un model de gandire cat de cat coerent pentru domeniul studiat. De fiecare data cand descopeream o noua teorie ma asteptam sa-mi deschida alte orizonturi, sa releve adevarul absolut si sa arda complet tot ce stiam, tot ce se scrisese pana atunci. Acum, pe masura ce m-am uzat, dezamagit fiind de incapacitatea oricarei teorii de a oferi explicatii, solutii valabile pentru mai mult timp, de incapacitatea de a trata exahustiv o problematica, tocmai pentru ca este imposibil, am renuntat sa mai ader la o teorie sau alta, la o scoala de gandire sau alta. Asa ca am imbracat haina criticului, anarhistului, scepticului, relativistului, sofistului pregatit oricand sa sustina orice si contrariul aferent in functie de interese, de dispozitie, de dragul polemicii. Daca in trecut teoriile luau nastere ca reactie adversa la cele existente deja, acum, mai nou, nu se mai da foc la nimic, doar se recicleaza, se resusciteaza, se reinventeaza vechile modele de gandire prin aplicarea lor in cu totul alte domenii decat cele initiale. Interdisciplinaritatea este cuvantul de ordine. Stiinta care se preteaza cel mai mult la interdisciplinaritate este Economia. Din acest motiv o consider foarte importanta. Economia a asimilat concepte, teorii, modele de gandire din cultura, filosofie, biologie, cibernetica, fizica, matematica, sociologie, psihologie etc.

Lasand la o parte explicatiile tehnico-financiare ale crizei economice globale, pentru majoritatea oamenilor obisnuiti mai mult sau mai putin paranoici, fara putere de decizie, fara parghii, fara acces la informatii de prima clasa raman intrebarile: 1. Aceasta criza putea fi evitata? 2. Aceasta criza a fost controlata, instrumentata etapa cu etapa in intreaga sa evolutie? Cred ca exista trei teorii, trei moduri de a privi un fenomen atat important precum criza globala: pe de o parte clasica teorie a conspiratiei, la cealalta extrema, teoria lebedei negre lui Nassim Nicholas Taleb iar in zona mediana, mai putin radicala decat primele doua, teoria reflexivitatii a lui George Soros. Originea teoriei conspiratiei coincide probabil cu originea omului; in ce priveste teoriile lui Nassim Nicholas Taleb si George Soros acestea isi au originea declarata in opera si influenta puternica a filosofului Karl Popper. Principiul fundamental al modului de a gandi al lui Karl Popper este failibilitatea. Failibilitatea are o rezonanta negativa, insa ea este in viziunea lui Popper o sursa a invatarii, a imbunatatirii constructelor umane ce sunt inerent imperfecte; prin imperfectiunea cunoasterii noastre invatarea si evolutia devin posibile. Greseala, esecul genereaza progresul, de orice natura ar fi acesta. Posibilitatile de imbunatatire sunt astfel infinite. Viitorul este deschis. Indeterminarea ar fi cuvantul cheie pentru intreaga activitate umana. Aceasta abordare optimista, as spune, cu o aversiuni scazuta fata de risc si viitor este una nascuta dintr-o incredere ridicata in calitatea morala a omului. Karl Popper este cel care ne spunea ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile…

Adeptii teoriei conspiratiei sunt, in general, cei care considera ca natura umana este in genere rea, bolnava moral. Atitudine, ce personal n-o consider departe de adevar, de realitate. Insa teoria conspiratiei sufera de slabiciunea de a fi capabila sa explice orice; fapt ce o descalifica intr-o buna masura. Ea este confortabila, facila si accesibila oricui, de aici si  popularitatea in randurile marelor mase de indivizi omogenizati intr-un gand si-o simtire impotriva unei elite care ar fi generat si controlat criza economica globala.

La cealalta extrema simpatizantii fanatici si euforici ai lui Nassim Nicholas Taleb si teoriei sale a lebedei negre exclud natura si responsabilitatea omului din jocul colapsului economic. Dupa ei, situatia actuala este una ce nu putea fi anticipata si cu atat mai putin controlata. Asistam deci la un eveniment extraordinar, cu cauze impersonale, independente de actiunile umane. Suntem supusi destinului, suntem damnati. Criza asta ar fi o realizare a foarte putin probabilului. Cred ca prin teoria lebedei negre se incearca o deresponsabilizare a tuturor celor cu putere de decizie ce aveau in mod sigur o imagine de ansamblu clara a situatie si asupra carora s-ar putea indrepta nemultumiri.

O viziune asupra crizei prin optica teoriei reflexivitatii a lui George Soros o consider mai de bun simt. La fel ca si Karl Popper, Soros considera ca realitatea, conditiile din piata nu sunt date. Ele evolueaza continuu, la nesfarsit sub influenta participantilor constienti care sunt influentati la randul lor de piata. Apare asadar un dublu feed-back intre aspiratiile participantilor ce devin pozitii luate in piata si starea reala din piata ca rezultat a actiunii acestora. Mizand pe capacitatea pietei de a se autoregla, de a se echilibra, marea majoritate a participantilor devin irationali actiunile lor avand influenta puternica asupra pietei ce devine incapabila sa absoarba, socurile, excesele. Astfel, actiunile individuale au consecinte neintentionate negative la nivel de piata si implicit de societate. Piata nu are constiinta, ea nu se gandeste cum sa fie bine tuturor actantilor. Nu poti sa-ti urmaresti cu lacomie interesele financiare proprii cu impact major asupra pietei fara ca intreg edificiul sa se darame la un moment dat. Catalaxia lui Friedrich Hayek, pietele eficiente, participantii rationali, toate devin niste concepte pur teoretice, golite  de aplicabilitate si chiar generatoare de pierderi in fata dorintelor puternice si influente ale celorlalti de a obtine profituri prin orice mijloace.

Consider ca teoria lebedei negre, prezentata intr-o carte aparuta la inceputul lui 2007, este o incercare metaforica de a prezenta un fenomen determinat de actiunea umana ca fiind unul impersonal, impredictibil, exceptional. Culmea e ca unii in fanatismul lor pentru o teorie care nu aduce mai nimic nou il considera pe autor un profet al… imprevizibilului !!! Marketing pentru masele… intelectuale…

P.S. Am citit in mare parte operele lui Karl Popper si George Soros. Nu am citit cartulia lui Nassim Nicholas Taleb pentru ca nu citesc bestseller-uri, pentru ca nu cumpar carti, doar imprumut de la biblioteca, pentru ca nu imi place autorul ca persoana (prefer o falsa modestie in locul unei arogante autosuficiente vadit afisate). Insa am citit, in schimb, despre teorie si am vizionat tot felul de interviuri si conferinte cu autorul care sa suplineasca cele 40 de pagini din cartea sa in care isi prezinta creatia atat de apreciata. Gasesc multe idei imprumutate de la George Soros; sa fie de vina radacinile comune in Karl Popper?


Under construction

helicon

Blocaj temporalo-inspirational nedeterminat. Draft-urile sunt in sertar, la loc sigur. 🙂 Unele vor fi fertilizate de trecerea timpului, iar altele, dimpotriva, vor fi degradate. Din pacate vom rata comentarea actualitatilor, insa voi incerca sa revin, daca voi avea posibilitatea, asupra unora dintre ele ce ofera adevarate lectii de economie.