Monthly Archives: Iunie 2009

Un bun economist

” Studiul economiei nu pare sa reclame inzestrari deosebit de inalte si de specializate. Nu este ea, din punct de vedere intelectual, o materie foarte usoara in comparatie cu ramurile superioare ale filosofiei sau ale stiintei pure? Materie usoara, in care insa foarte putini exceleaza! Paradoxul isi afla explicatia, probabil, in faptul ca un bun economist trebuie sa posede o rara combinatie de inzestrari. El trebuie sa fie intr-o anumita masura matematician, istoric, om politic, filosof. Trebuie sa inteleaga simboluri si sa vorbeasca in cuvinte. Trebuie sa priveasca particularul prin prisma generalului si intr-un asemenea elan de gandire sa cuprinda deopotriva abstractul si concretul. Trebuie sa studieze prezentul in lumina trecutului, pentru scopuri situate in viitor. El trebuie sa fie dezinteresat si in acelasi timp sa vizeze un scop; sa fie distant si incoruptibil ca un artist, dar uneori la fel de cu picioarele pe pamant ca un politician. „

John Maynard Keynes (1883-1946)

P.S. Citat raspuns pentru fanitza si toti cititorii.

Update 04/05/2011: Citatul de mai sus, scris acum aproape doi ani, nu îi aparține lui John Maynard Keynes ci lui Robert Heilbroner, lucrarea: Filosofii lucrurilor pământești.

Revăzând câteva notițe, abia acum mi-am dat seama de eroarea datorată neatenției, faptului că în acea perioadă citeam mai multe cărți în paralel și luam notițe, contrar obișnuinței, pe foi și nu pe caiete.

Moarte economistilor!

Stiintele economice si teoriile economice s-au fundamentat pe baza unor numeroase controverse in decursul timpului incepand cu secolul al XVIII-lea. Probabil tocmai caracterul controversat le-a permis acestora sa se dezvolte cu atata rapiditate in decursul a doar trei secole. Marea majoritate a teoriilor economice au avut ca ipoteze initiale, fie constatari empirice, fie rationamente deductive, inductive fie pur si simplu doar speculatii. Teoriile, scolile economice s-au dezvoltat in tandem, in mod continuu; fiecare teoretician aducea corectii teoriilor sau crea altele noi, contrare total sau partial celor deja existente. Mult timp calitatea de stiinta, in sensul ingust si matematic al cuvantului, a economiei a fost pusa la indoiala.

In conditii de criza economica  aceasta indoiala se manifesta iterativ, ciclic. Doar cei care nu cunosc caracteristicile elementare alea acesteia o pot privi cu circumspectie. Stiintele economice si teoriile ei sunt de multe ori contradictorii pana la modul cel mai radical posibil. Aceasta nu inseamna ca economia este inutila. Trebuie sa acceptam aceasta situatie ca pe un dat firesc al conditiei noastre umane. De cele mai multe ori teoriile economice sunt fundamentate avand la baza ipoteze, conditii, restrictii care nu reprezinta in modul cel mai fidel realitatea. Aceste teorii sunt demersuri pur intelectuale si se accepta ca aplicabilitatea lor este limitata. Economia nu este o stiinta de factura matematicilor pure. Este o stiinta intr-o buna masura socio-umanista. Astfel, trebuie sa se inteleaga si sa se accepte ca legile si teoriile ei pot fi oricand contrazise de realitatea creata de catre perversitatea si lacomia patologica a omului.

Este de-a dreptul ridicol sa se puna sub semnul indoielii utilitatea stiintelor economice in conditii de criza. Este ca si cum s-ar cere desfiintarea medicinei doar pentru simplu fapt ca s-a declansat o epidemie. Fundamentele economiei nu pot fi clatinate doar pentru ca o mana de bogati doreste sa faca si mai multi bani dintr-o criza, asa cum fundamentele medicinii nu pot fi clatinate doar pentru ca o minte diabolica a creat undeva intr-un laborator un virus. Economistii si medicii nu sunt nici magicieni, nici dumnezei, ei nu pot dezvolta un panaceu pentru a anula conditia noastra supusa imperfectiunii si aleatorului perpetuu. Criza actuala se datoreaza celor care au de castigat de pe urma ei, in nici un caz economistilor sau stiintei economice. Important in acesta perioada a postmodernismului (caracterizat prin incalcarea tuturor legitatilor cunoscute) sa ne pastram luciditatea, spiritul critic si valorile fie ele liberale sau sociale.