Monthly Archives: Aprilie 2010

Campanie: Timișoreni, spălați-vă!

Toată lumea face campanii. Așa că mă văd nevoit să fac și eu, supus  fiind unei presiuni concurențiale considerabile. E mai ușor să faci campanii decât să construiești un parc industrial, un spital, un cartier rezidențial, o autostradă, o organizație. Pentru mine, ca nepot de țărani, fiu de proletari, (deci, am rădăcini sănătoase), absolvent al unui învățământ de masă, am ocazia unică, oferită de capitalism, de a avea și eu, aici, campania mea (încă nu, și compania mea).

Deci, despre ce e vorba… Până nu de mult, locuiam în Piața Bălcescu, la aproximativ 10 minute pietonale de Catedrala Metropolitană din Timișoara. Așa că începusem să uit ce înseamnă transportul public urban. Datorită crizei și mai ales datorită  lipsei de aptitudini și abilități, lipsei de spirit antreprenorial, incapacitații, incompetenței personale, a vedea în aceasta o oportunitate numai bună de fructificat, a trebuit să mă mut la periferie, adică la vreo 15 minute de mers cu autobuzul față de centru.

Urcat în mijlocul de transport, am avut parte de două revelații: una vizuală și alta olfactivă. Cea vizuală a constat în următorul afiș:

Nu te pune cu timișorenii!


Mi-am zis: Ce naiba?! Cine vrea să-i bată pe timișoreni de reacționează cu o asemenea amenințare?! Am citit mai jos. Propozițiile (mi-e teamă să nu greșesc numindu-le propoziții) imbecile, cu intenție de slogan, formulate parcă tocmai pentru un public țintă semianalfabet, m-au liniștit; nu era vorba de nici o bătaie: Iubim orașul. Nu îl murdărim. Ne plac florile. Nu le rupem. Nimic belicos. Ba chiar stupid, pueril și eco. Cineva a luat totuși bani ca să emită 4 serii de câte 2-3 cuvinte urmate fiecare de punct și dispuse într-o succesiune logică oligofrenă.

Apoi, sau simultan (pierzi noțiunea timpului în cadrul unor evenimente extraordinare) am fost luminat și de către revelația olfactivă. O revelație olfactivă deloc plăcută, zic așa, ca să nu spun groaznică. Mi-a venit și mie, ideea genială a unei campanii de igienă: Nu te spăla ca timișorenii! Ne spălăm. Cu săpun. Și apă. Caldă.

P.S. 1. Cum să fii în stare să ai grijă de mediu când nu ești în stare să ai grijă de tine?!

P.S.2. Dacă fruncea țării, Banatul, pute ca curul, atunci oare cum pute curul țării, cu cele două buci ale sale: Moldova și Oltenia?!

P.S.3. Azi în Timișoara, mâine în Timișoara! (adică spălați-vă zilnic, și azi și mâine, jegoșilor, lăsa-ți grija de mediu și aveți grijă de voi mai întâi).

P.S.4. Nu simți că puți? Probabil pentru că ești cu nasul prea pe sus, acolo unde poluarea ta nu ajunge.


Trecerea timpului

Trecerea timpului face ca trecutul să pară mai frumos însă nu și dezirabil.

Transformatorul

Nici Terminatorul, nici Transportatorul! Ci Transformatorul! Ăsta e noul film din capul meu în care joc și am rolul principal. Din păcate, ceilalți actori din film nu sunt nici Leonardo DiCaprio, nici Johnny Depp, nici Christian Bale, nici Mark Strong, nici măcar Jason Statham ci actori de zi cu zi, banali, plictisitori, proști, acri, submediocri, gen florin călinescu.

De unde numele de Transformatorul? Păi eu, actorul principal, mă transform pe parcursul filmului; îmi schimb look-ul, îmi schimb personalitatea, îmi schimb semnătura, îmi schimb domiciliul; fapt ce îmi complică existența banală, relațiile cu celelalte viețuitoare umanoide cu care sunt nevoit să interacționez pentru a-mi rezolva micile probleme normale.

Astfel, dau și eu de carnet. Îl iau, adică dobândesc dreptul de a conduce. Sunt ocupat, foarte ocupat. Ascult numai Korn și Nirvana în continuu timp de un an de zile; perioadă în care am un conflict cu frizerul în urma căruia acesta  abia scapă cu viață. Drept consecință pleata îmi crește până pe umeri; cu trăsăturile mele feminine plus pleata adiacentă ajung să am succes doar la lesbiene… Pun pauză la Winamp și îmi amintesc că trebuie să mă duc la poliție ca să-mi ridic documentul ce îmi atestă dreptul de a merge cu trancariciul. Mă duc în fața ghișeului, ca un bun cetățean, mă legitimez cu buletinul băgând mâna într-o scorbură din care abia am reușit să mi-o scot mai apoi. Omul cu cașchetă se uită la buletin și bagă capul pe unde am scos eu mâna uitându-se la mine suspicios: Domnule Rotaru, v-ați cam schimbat!, Da, puțin. răspund amuzat.

În partea a doua a filmului mă prezint tot în fața unui ghișeu, de data asta la  bancă. Cineva în fața mea, avea o treabă cu un card. Spălătoreasa bancară de la ghișeu vorbea limbi străine; pluralul ei al substantivului comun card era carzi ! Amuzament silențios și politicos 🙂 Urmez și eu, îmi prezint solicitarea, mici probleme cognitive din partea ei, reformulez cererea, începem încet-încet să ne înțelegem. Semnez. Semnez. Semnez. Semnez. Surpriză: V-ați schimbat semnătura! Eu: Probabil, mi-o schimb în funcție de stare, de pix, de hârtie, de poziție etc. etc… Insistă…, în mine se încarcă hohote de râs (retrăiesc mai multe deja-vu-uri mai greu de prezentat aici), încep să râd ca un prost și îi propun să cheme repede un grafologdupă ce mă gândisem să o pun să-mi măsoare pula, laba piciorului, să-mi ia amprentele, să-i dau certificatul de naștere și de deces, să-i dau probe de sânge, să o las să-mi scaneze cipul din ceafă… Zice: Și ce să facă el? Vă imaginați că a trebuit să mă pun să-i explic care e obiectivul profesional al unui grafolog…

În fine, m-am amuzat și azi 🙂 Voi? 🙂

Lumea experților

În lumea zilelor noastre comoditatea și rapiditatea sunt două dintre coordonatele principale urmărite de fiecare individ. E mai comod și mai facil să întrebi și să faci cum zice unul decât să te documentezi sau să aplici tehnica încercărilor repetate. Toți vor repede și cu cât mai puțin efort.

Așa că au apărut experții care să satisfacă această nevoie… ei îți spun ce e bine, ce e rău, ce să faci, ce să nu faci, cum să te miști, cum să te îmbraci, cum să gândești, ce să gândești, cum să investești, ce să mănânci, cum să te fuți, cum să săruți, cum să te rogi, ce să citești, ce să înțelegi…trainer-i, coach-eri, analiști, consultanți, experți, specialiști, nutriționiști, exegeți peste tot îți oferă totul pe tavă, gata mestecat…unul spune ceva, altul altceva și eu fac ca mine…

M-am îngrășat puțin (de la stres-ul cauzat de criza economică), așa că m-am pus în mișcare. Ce mișcări fac? De toate. Fac până mi se scurge sudoarea în ochi, până mă înroșesc la față, până nu mai pot să respir, până mi se umflă venele pe brațe, pe tâmplă, până mi se învinețesc coaiele, până amețesc, până ce auzul și văzul mi se diluează, până put, până îmi dau chiloții jos să-i storc, până mi se usucă gura, până tremur, până îmi face inima cu ochiul să mă opresc…

P.S. Efectele îs vizibile cu ochiul liber. După nu mă simt obosit deloc, beau apă, fac un duș și mănânc și de pe jos. 🙂


Amintiri din viitor

Undeva, cândva, la Padova…

Teroarea te macină…

Excluziunea imposibilă

Ești prost, ești prost, ești extrem de prost, dureros de prost, dumnezeiesc de prost…din păcate asta nu mă face mai puțin prost…

Forme cu fond

Ești frumoasă dar tot căcatul e înăuntru.