Criza financiara internationala (2)

De mai bine de un de zile ni se repeta cu obstinatie de catre media despre ” marea criza”, „depresiune”, „recesiune”. Cauza si „explicatia oficiala” a crizei oferita iterativ de catre media e „subprime-ul”. Pe scurt, sintetizand milioane de „articole explicative”, criza se datoreaza pietei imobiliare, mai precis imposibilitatii bancilor de a transforma in lichiditati garantiile imobiliare primite pentru creditele oferite. S-a ajuns in aceasta situatie datorita usurintei cu care bancile au acordat credite oricui oferea o garantie imobiliara. Bancile si-au asumat riscuri mai mari in goana dupa crestrea activelor (a creantelor, a creditelor acordate), permitand o indatorare mare a clientului debitor. Acesta ajuns in incapacitate de plata, bancile s-au vazut nevoite sa-si recupereze banii oferiti debitorilor prin vanzarea garantiilor imobiliare. Incapacitatea de plata generalizata a obligat bancile sa vanda in mod simultan, concertat, garantiile. Pe fondul acestei oferte abundente, preturile imobilelor au scazut, in aceste conditii multe banci inregistrand pierderi datorita faptului ca noile valori de piata ale garantiilor nu acopereau valorile creditelor acordate.

Chiar si acceptand aceasta explicatie si posibila cauza a crizei, se pot desprinde doua observatii: 1. Situatia actuala se datoreaza intr-o mica masura inconstientei deja clasice a debitorilor americani care au acceptat sa fie datori vanduti. 2. Situatia actuala se datoreaza intr-o foarte mare masura bancilor care in mod voit si calculat pana la ultimul cent au acordat „gloatei” bani in numele cultului „cresterii activelor proprii” asumandu-si riscuri mari.

Acceptand un grad de indatorare ridicat, atat bancile in calitate de creditori cat si indivizii in calitate de debitori si-au asumat riscul de neplata existent. In caz de neplata debitorul e executat, banca insusindu-si garantia. Acest fapt exonereaza debitorul de orice responsabilitate, fie si morala, el a luat cati bani i s-au dat si a garantat cu ce i s-a acceptat. Deci bancile sunt in mod solitar responsabile de situatia creata, devenita realitate. Caderea pietei imobliare (prin aceasta cadere intelegand scaderea preturilor activelor imobile) se datoreaza in mod direct si univoc bancilor.

Aceasta este explicatia sumara, superficiala, oficiala si pe intelesul tuturor a crizei. Insa faptul real generator al crizei este relativ mai complicat si mai profund (in sensul ca sunt mult mai multi factori coroborati ce trebuiesc luati in considerare) daca vrem sa depasim nivelul explicativ superficial gata facut (contrafacut) de media. Vom incerca in articolele viitoare sa analizam mai in detaliu cauzele reale mai putin sau chiar deloc „atinse” de catre media noastra cea de toate zilele.

Criza financiara internationala(1)

Un subiect „la moda”, abordat in ultima perioada de oricine, fie ca este vanzator, sofer, jurnalist, economist este asa numita „criza internationala”. Fiecare dintre noi se simte indreptatit si poate pe buna dreptate sa emita o parere, o opinie mai mult sau mai putin pertinenta pe tema „crizei internationale” in calitate de cetateni care folosim diverse valute si/sau monede nationale, in calitate de creditori ai monedei, in calitate de agenti economici.

Valoarea relativa a monedei o consider ca fiind cheia multor intrebari economice aparent fara raspuns. Voi aborda situatia economica nationala si internationala din perspectiva monetarista, fara a pierde insa din vedere distorsiunile induse de factori psihologici, speculativi, statali si nu in ultimul rand mediatici.

Voi incepe cu o scurta retospectiva. In vara lui 2007 indicii bursieri (nationali si internationali) erau pe culmi istorice, era de asteptata in orice clipa o corectie pur tehnica a trend-ului ascendent; insa corectia a fost insotita de asa numita „criza sub-prime” (credite cu grad ridicat de risc garantate cu ipoteca). Dupa o corectie negativa in august 2007 si una pozitiva in octombrie 2007 nimic nu prevestea totusi ce avea sa urmeze in 2008. La inceputul lui 2008 atentia era indreptata mai mult asupra pretului petrolului in conditiile in care dolarul se deprecia in raport cu celelalte valute importante (EUR si JPY). Inceputul lui 2008 a fost unul atipic ceea ce a indus semne de intrebare in randul investitorilor. Stirile mai mult negative decat pozitive au inceput sa abunde in media pe intreaga perioada a anului in curs. Bancile Centrale au taiat mai la fiecare intalnire din ratele dobanzii. Bancile de investitii resimteau lipsa de lichiditati datorita imposibilitatii de convertire a garantiilor imobiliare in lichiditati, pentru ca mai apoi sa se ajunga in situatii de faliment, in situatie de preluari, fuziuni la preturi incredibil de mici etc. Statul s-a simtit nevoit sa intervina, aproband celebrul „Plan 700” devenind proprietar al bancilor prin imprumuturile acordate sub forma de obligatiuni convertibile in actiuni. Pe firul acesta de desfasurare a situatiei bursele au dezvoltat un trend descendent puternic. Acesta e sumarul crizei care a facut istorie.

Acest „fir epic” poate fi sustras prin simpla parcurgere a ziarelor din ultimele 15 luni. Trebuie sa acceptam insa ca informatiile oferite de mass-media reprezinta doar varful iceberg-ului si ca explicatiile crizei sunt in mare parte interesate.