Proză medie

Că să ajungi la blocul acela trebuie să mergi pe o cărare. Altfel, dacă nu te grăbești, poți să o iei pe o alee ceva mai ocolitoare acoperită de salcii pe ale căror frunze, noaptea, se scurge lumina oarbă, gălbuie a stâlpilor de iluminat public. Mergi și apoi faci la dreapta; pentru puțin se formează un fel de gang din care ieși destul de repede. Sunt doar două colțuri de blocuri ceva mai apropiate. Două containere metalice ruginite și sparte zac într-o baltă albastră, verzuie, urât miroasitoare. Un miros de ceapă stricată. Dacă ai noroc poți vedea și șobolani îndrăzneți de dimensiunile unei pisici. Totuși, ai nevoie de mult noroc. Imediat după ce-ți deslipești ochii de pe sursa pestilențială în față ți se invește un dâmb. Pe dâmb e blocul. Pe lângă bloc se înalță lutăria până la etajele superioare. O lutărie acoperită de salcâmi ce ascund zidurile de beton ale fabricii de lapte ce face un infra-zumzet pe care îl conștinetizezi ca pe o eliberare doar atunci când nu-l mai emite. Puține însemne sunt pe ziduri chiar dacă în jurul lor e formată o cărare în iarba înaltă ce poate ascunde excremente mai proaspete, mai maro, mai moi, mai aromate, sau din cele mai vechi, înnegrite și întărite cu parfum estompat. Sunt și multe sticle sparte pe cărăruie. Sticle sparte tocmai de zidurile din beton gri. Mulți spini de salcâm. Multe flori de salcâm. Multe păstăi de salcâm.El e mic dar se crede mare. Cu cât avea să se mărească pe atât avea să-și de-a seama cât e de mic. Zidurile blocului sunt de un galben ars de soare și spălat de ploaie și vânt. Un galben al deznădejdii și disperării. Habar nu are ce înseamnă deznădejdea și disperarea. Zilele-i trec fără să le numere, fără să le aștepte. Blocul are două intrări. Două uși din tablă vopsită în negru. Intrarea principală nu are nume. Intrarea secundară este numită în partea cealaltă. Cum intri te izbește mirosul de subsol. De altfel gura de subsol e descoperită. De aici ies și intră roiuri de țânțari. Cei mai ghinioniști își găsesc sfârșitul în pânzele întinse de păianjeni prin toate colțurile. În dreapta și stânga sunt două panouri electrice verzi. De obicei cel din stânga e deschis. În el poți găsi pachete goale de Kent, Snagov sau Assos, MonteCarlo sau LM. După panoul din dreapta e o fereastră fără geamuri. Uneori în loc de geamuri poți găsi nylon, însă nu rezistă prea mult până să fie spart. După panoul din stânga e un culoar lung, îngust și întunecos. Un miros de stătut, de spirt, de mâncare râncedă sau proaspătă. Un câine dolofan și plin de purici cu părul negru scurt și lucios te poate privi suspicios. Dacă dai să urci vei observa că a treia, a patra treaptă e ciobită, are muchia spartă. Balustrada e nesigură, elastică. Nu prea obișnuia să se dea pe balustradă, dar după ce îndrăzni începu să-i placă. Puteai să urci până la ultimul etaj. O dată a sărit pe geam de la etajul întâi. Avea să-și simtă genunchii în bărbia ce-i amorți pe loc. Își pișcă și limba. Etajul secund era prea mult. El nu sări, dar parcă altcineva sărise sau cel puțin așa are impresia că-și amintește. De la balconul cu vedere în spate se întindea o colină impunătoare cultivată mai în fiecare an fie cu grâu fie cu mazăre. Alerga prin lanul de grâu de câte ori avea ocazia și mânca mazăre dulce de fiecare dată când îi era foame. Nu-și amintește să-i fi păsat de ceva. Prin șanțuri puteai să dai peste cai morți, câini morți, pisici moarte. Uneori dădea foc la cauciucuri. Un fum negru, înnecăcios și urât mirositor se înălța în valuri. Spărgea sticle și urina pe pereți încercând să deseneze roboți. Era și un concurs între ei; câștigătorul era acela care urina pe perete descriind robotul cel mai înalt. Un timp a fumat chiștoace, apoi și dat seama că-i poate trimite pe ceilalți să cumpere un Snagov, un Assos. La un fum pe care l-a tras mai puternic în piept a avut prima erecție fără să se fi întrebat la ce iar folosi. Primul orgasm avea să-l aibă în timp ce copia împreună cu colega sa de bancă la o lucrare de control ce viza verificarea despărțirii în silabe a cuvintelor ce conțin diftongi, triftongi. Un orgasm de neuitat. Altfel nu și l-ar fi amintit. Nu mi l-ar povesti. Cu colega aceea, Gina, avea să și facă primele explorări destul de precoce chiar dacă filmele porno nu erau încă atât de populare ca acum, iar e-mail-ul doar abia ce se inventase de ceva timp. La un moment dat se mutase un polițist în bloc. Atunci puse mâna pentru prima dată pe un pistol; i se păru rece și greu. Avea tot felul de ascunzători. Adrenalina o experimenta sărind în grădinile cu garduri înalte. Nu-i plăcea să sară la bara de bătut covoare. Mai mult fetele săreau de pe o cașcarabetă în care unii își țineau motocicletele a căror miros al fumului de eșapament îi plăcea. Fotbal juca sus pe deal. Prin iarba înaltă și deasă abia reușea să împingă mingea. Multe mingi se spărgeau în gardurile de sârmă ghimpată a grădinilor de zarzavaturi. Apropo, de sârmă ghimpată. Își aminti de vrăbiile de pe gardurile de sârmă ghimpată din documentarul Memorialul durerii. Mereu s-a crezut cel mai bun. Poate pentru că se vedea doar pe sine și nu și pe ceilalți. La parter avu loc o explozie-incendiu. Îl distra, îi plăcea agitația. Una dintre fetele pe care o sărută timpuriu i se scurgeau mucii din nas. Raluca. Tot la parter era un vecin exhibiționist. Acesta le dădea câte 500 de lei cu Brâncuși sau 1000 de lei cu Eminescu. Fabrica de lapte avea să fie desființată la ceva timp după ce el se mută foarte aproape de locul acela, dar atât de departe încât să nu se mai întoarcă decât foarte rar la vecina oarbă și pocăită.